rick-goings

Cum a ajuns Rick Goings să devină dintr-un om sărac, şeful unei companii de două miliarde de dolari

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...

rick-goingsCa CEO al Tupperware Brands, Rick Goings este un om de mare succes. Ajuns la 71 de ani, el conduce o companie cu vânzări anuale de mai bine de două miliarde dolari şi cu peste 10.000 de angajaţi şi este organizatorul şef al emblematicelor petreceri Tupperware.

Dar nu a fost mereu aşa. La 17 ani, când tocmai terminase liceul, Goings ducea o viaţă care nu anunţa că s-ar îndrepta spre ceva măreţ, după cum a mărturisit chiar el pentru Peter Vanham, autorul cărţii „Before I Was CEO – Înainte să fiu preşedinte director general”.

Din cauza unei situaţii tensionate de acasă, el locuia într-o casă cu camere de închiriat, în Wheaton, Illinois, şi dormea într-un fotoliu care se putea transforma în pat. Colegiul nu era pe listă: pur şi simplu nu şi-l putea permite.

În loc de asta, Goings a mers din uşă în uşă în Wheaton şi alte suburbii ale oraşului Chicago, vânzând enciclopediile Grolier Society. Cel puţin va câştiga cât îi trebuia ca să trăiască – sau măcar aşa credea. Realitatea tristă este că el a mers cu aceste cărţi timp de 90 de zile şi nu a vândut un singur set.

Când îşi aminteşte asta, Goings mărturiseşte: „Am devenit CEO al celei mai respectate companii de vânzări directe, dar nu am reuşit nicio vânzare directă când am încercat eu însumi”.

Dar, în ciuda eşecurilor constante, Goings nu a renunţat uşor. „Este unul dintre factorii determinanţi esenţiali pentru care mulţi oameni nu au succes: renunţă prea uşor”, subliniază el. A văzut mulţi colegi vânzători tineri venind şi plecând. Unii au avut succes şi şi-au construit adevărate reţele de vânzări; alţii au renunţat după numai câteva zile dezamăgitoare. În tot acest timp, el a continuat să bată la uşi.

Dar cu numai câţiva dolari rămaşi în buzunar la sfârşitul verii, Goings ştia că are nevoie să elaboreze un nou plan. Cu ultimii bănuţi, a cumpărat o bucată de pâine şi o cutie mare de unt de arahide şi a mâncat asta o săptămână întreagă. Apoi, printr-o lovitură a norocului, o uşă interioară i s-a deschis către un viitor diferit.

Un cuplu tânăr căruia îi prezentase enciclopedia i-a schimbat vederile. „Nu au cumpărat enciclopediile, dar bărbatul a fost foarte drăguţ cu mine. Mi-a spus că a fost în marină pentru a se găsi pe sine însuşi, iar apoi la universitate. Când l-am întâlnit, avea o casă frumoasă, la 32-33 de ani”, povesteşte Goings.

Acesta a fost momentul în care şi-a spus: „Am încheiat cu asta; am făcut acest lucru mai mult ca oricine din echipa mea de vânzări. Este timpul pentru ceva diferit”.

Marina părea o alegere pragmatică. Într-o săptămână, Goings şi-a părăsit serviciul şi a plecat Navy Pier la Lacul Michigan pentru a se înrola. Trei luni mai târziu, era la instrucţie. În marină, a învăţat să fie un lider pentru prima dată în viaţa lui. A dat teste cu succes şi a devenit şeful plutonului său.

Antrenamentele dure l-au ajutat să îşi întărească fizicul, dar marina i-a oferit şi experienţă externă, după ce a activat în Cuba, la Guantanamo Bay, sat în Vietnam.

După anii de marină, Goings şi-a descoperit interesul pentru afaceri. S-a înscris la colegiu, dar a renunţat înainte de absolvire, pentru a-şi deschide propria companie, Dynamics Inc., făcând şi vânzând sisteme de alarmă de incendiu. A angajat câţiva studenţi şi a dat în sfârşit peste aur. În anii 1980, aceste sisteme erau noi, iar cu experienţa din vânzări şi tenacitatea lui, Goings a făcut ca firma să aibă un succes rapid.

După această primă reuşită, Goings s-a întors la viaţa corporatistă. Referinţele câştigate cu greu în afacerea cu alarme de incendiu i-au oferit un job de senior la Avon, pe atunci lider în vânzările directe din SUA. În acest timp, a câştigat multă experienţă în străinătate, conducând filialele din Germania şi Asia.

Antecedentele în vânzări directe şi experienţa peste hotare acumulată atât în corporaţie, cât şi în viaţa militară, ca şi etica muncii dovedită în decursul timpului l-au transformat în perfectul candidat pentru a obţine funcţia de CEO la Tupperware în 1992. Dar dacă nu ar fi existat acel moment care i-a schimbat viaţa la 17 ani, nu ar fi ajuns niciodată aici.

Este interesant, nu-mi amintesc numele celui care mi-a recomandat să intru în marină. Dar dacă aş putea, aş vrea să mă întorc în timp şi să-i mulţumesc. O mulţime de oameni nu fac asta destul, spunând «Mulţumesc». Dacă avem succes, trebuie să îl împărţim cu cei care ne-au ajutat să ajungem aici”, mărturiseşte Goings.

Sursa: CNBC

Iti place articolul? Da-i Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *